Acolo este tara mea...

"Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucişau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite şi descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918)

Mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc..."

Asa era atunci, intr-o vreme in care formele fara fond isi pierdeau influenta asupra romanilor, asupra neamului, sufletele batand la unison si cerand evidentul, Unirea intru' neam si tara a tuturor semintiilor romanesti.

Daca in 364 de zile blestemam cotidianul, mediocritatea si lipsa de cultura prezenta in toate mediile sociale romanesti, suntem datori ca de 1 Decembrie sa ne aducem aminte de romanii emblematici, Iuliu Maniu, Vasile Goldis, Ferdinand I, si multi altii anteriori si posteriori celor trei. Avem datoria de a continua, cel putin la nivel ideatic, jertfa pentru neam si tara, in memoria celor care manati de un patriotism crunt au luptat pe toate fronturile Europei pentru templul lor sfant, ROMANIA.

"Uitarea e moartea dinaintea mortii"... Tot ce ne-am mai ramas e credinta in Dumnezeu si in Romania, in istoria unui neam de insingurati mandrii si demni, luptatori pentru pamantul lor stramosesc....

"Ne-au furat barbarii, ne-au lovit mai marii,
Dar avem in piepturi sapte vieti..."

Asa sa ne ajute Dumnezeu....!