duminică, 22 noiembrie 2009

Un sfarsit , e un inceput....

.... e ciudat...
Pe langa sentimentele profund umane de frustrare si neputinta, cateodata ai impresia certa ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi , pamantenii. Poate ar fi potrivit sa ne acceptam conditia, sa fim constienti ca oamenii sunt aroganti si nu vor sa perceapa sub o forma sau alta nebunia si irationalitatea care ii urmeaza la tot pasul. Sau poate dimpotriva, ar trebui sa avem un unic scop in viata, scoaterea in evidenta a jegului care ne macina comunitatea, societatea si orice alta forma de structura "gloateifera" specifica omului.
Deocamdata singurul lucru cert e ca oamenii faini trec in nefiinta, cum ar zice orice practicant al doctrinei crestine, ferm convins de ideea ca pretul biletului spre Rai se cuantifica in numarul de cruci si matanii bine realizate din punct de vedere coregrafic. Eu cred sincer ca oamenii cand mor, nu trec in nefiinta, ei devin fiinta. Si asta tinde sa devina o lege naturala, pe care noi o constientizam, aproape intotdeauna ideea de om bun, profunda si bine impamantenita in mental, fiind sinonima cu moartea. De ce, poate pentru ca si ingerii obosesc, poate pentru ca noi, cei care ramanem, avem o nevoie tot mai acuta de bine. Probabil ca intotdeauna intrebarile o sa fie fundamentul raspunsurilor si cauza sperantelor, ceea ce le face unice in haosul in care traim.
Credeam sincer in ideea ca oamenii stiu ca sunt inzestrati cu capacitatea extraordinara de a salva alti oameni, ceea ce ii face sa isi depaseasca conditia de individ al turmei, o fiinta care se complace in mediocritate si monotonie. Dar ciudat fiind, pare-se ca nici o mare universitate, nici un mare profesor nu te poate face constient de individualitate si caracter fain, doua lucruri definitorii pentu fiinta umana.
Cuvintele nu pot exprima regrete, pot fi doar mijloace prin care incercam sa desavarsim ideea de neputinta.
............. "si numai eu, un chip de lut, puteam sa fiu neprefacut"............ Asta ne striga Coco din ceruri si pentru asta merita sa incercam sa devenim din nou, oameni....

3 comentarii:

Schiopu Aurelian spunea...

Odihneasca-se in pace!

Nu-i cunoaste nimeni pe apropiatii lui Coco? Am o buna prietena pentru care tot incercam de vreme lunga sa strangem bani pentru diagnostic in Turcia, si eventual tratament!
Va rog, cineva ma poate contacta la vremurivii@yahoo.com pentru a salva macar o viata din doua!

Nu ignorati mesajul, cum nici eu si prietenii mei nu i-am ignorat pe Ioana Costea si Constantin Botezatu! Florentina, prietena de-a mea buna, ARE SI EA NEVOIE DE AJUTOR!

Schiopu Aurelian spunea...

Si ea este in aceeasi situatie ca si cei doi.

Va rog mult, nu ignorati!

Cristinutza spunea...

dumnezeu sa-l odihneasca.... a mai plecat un suflet lasand in urma lui multe lacrimi...tristete... si sentimentul de neputinta...imi pare rau ca nu am reusit sa te ajut... sper sa gasesti linistea acolo sus... nu te vom uita niciodata....